Interviu la o cafea

Interviu la o cafea

Tic tac, tic tac, ma holbez obsesiv la telefon asteptand sa zbarnaie, au trecut trei ore de cand am aplicat si inca nimic. Prin minte imi trec o mie cinci sute saizeci de scenarii, daca au aruncat un ochi pe profilul meu de facebook si au hotarat ca nu ma incadrez in standarde? Nu m am considerat niciodata a fi vreo frumusete, nici pe fata nici pe verso, dar unul dintre demonii mai de treaba din capul meu imi sopteste: Ana, nu esti vreo printesa, dar nici nu participi la Miss Univers…Wow, merci, esti de gasca…

Vibreaza. Cu mana tremuranda raspund si din difuzor ma intampina o voce feminina, extrem de prietenoasa si care pare incredibil de entuziasmata de interesul meu pentru subiect. Prin telefon imi transmite un vibe foarte misto, ca si cum ne cunoastem si am fi baut cel putin doua sticle de vin in Centrul Vechi. Raspund scurt la niste intrebari standard de tipul ASL pls si apoi sunt intrebata cand as fi dispusa sa trec pe la studio sa bem o cafea pentru a-mi spune mai multe despre job.
Nu stiu nimic despre videochat, deci orice informatie e binevenita. Deschid sertarul de langa chiuveta si zgarm frenetic printre pungi dupa pliculetele de cafea solubila. Nimic?! As putea veni chiar azi. Perfect.

Intr-o ora trebuie sa plec de acasa, sa fiu sigura ca nu intarzii, mai ales ca sansele sa ma invart un pic ca magarul in ceata prin zona inainte de a gasi adresa exacta sunt destul de mari. Ma stresez la gandul ca trebuie sa gasesc ceva de imbracat care sa ma faca sa par cool si relaxata, gand urmat de o scurta criza existentiala tipic feminina – Nu am ce sa pun pe mine si gata! Imi vine sa ma dau cu fundul de pamant ca un copil razgaiat si sa nu ma mai duc nicaieri. Acelasi demon de mai devreme ma bate usor pe umar: Pssst, nu conteaza cu ce te imbraci, rezultatul e acelasi. Trag pe mine blugii de la ultima proba de BAC si un tricou banal si o intind grabita catre metrou. La dracu’! Nu ti-ai facut nimic la fata, Ana..Un strop de fond de ten acolo, o urma de rimel, nimic..Why bother?

Statie cu statie simt cum o stare de anxietate imi gadila usor corpul si plamanii mei ingenunchiaza rugator pentru o tigara. Fentez gramada de oameni cu pasi grabiti si de indata ce ies din subteran ma caut de-o bricheta. Fumez cu sete si merg teleghidata pana in fata unei cladiri cu aer burghez care nu prevesteste nimic din atmosfera glamour din interior. Sunt intampinata de o tipa misto, cu un zambet de zeita si o manichiura impecabila care ma face sa-m bag mainile instant in buzunar. Sunt poftita inauntru unde miroase a lavanda si cafea proaspat macinata si ma afund intr-un fotoliu pufos in timp ce zeita imi aduce o ceasca din elixirul vietii. Si ciocolata!

Daca prima impresie conteaza, atunci decizia mea a fost deja luata: vreau sa lucrez aici no matter what..Si poate chiar vom ajunge sa bem vinul acela, imi spun in gand, in timp ce tipa inchide usa biroului pentru mult asteptatul interviu…