Interviu la o cafea Tic tac, tic tac, ma holbez obsesiv la telefon asteptand sa zbarnaie, au trecut trei ore de cand am aplicat si inca nimic. Prin minte imi trec o mie cinci sute saizeci de scenarii, daca au aruncat un ochi pe profilul meu de facebook si au hotarat ca nu ma incadrez in standarde? Nu m am considerat niciodata a fi vreo frumusete, nici pe fata nici pe verso, dar unul dintre demonii mai de treaba din capul meu imi sopteste: Ana, nu esti vreo printesa, dar nici nu participi la Miss Univers…W ow, merci, esti de gasca… Vibreaza. Cu mana tremuranda raspund si din difuzor ma intampina o voce feminina, extrem de prietenoasa si care pare incredibil de entuziasmata de interesul meu pentru subiect. Prin telefon imi transmite un vibe foarte misto, ca si cum ne cunoastem si am fi baut cel putin doua sticle de vin in Centrul Vechi. Raspund scurt la niste intrebari standard de tipul ASL pls si apoi sunt intrebata cand as fi dispusa sa trec pe la studio sa bem o cafea
Razele soarelui de septembrie tarziu imi gadila pleoapele grele in timp ce briza tomnatica imi mangaie bland obrazul dungat de prea mult somn. Trag un inspir adanc in piept lasand aerul bucurestean prafuit sa-mi inunde plamanii inainte sa-i hranesc cu fumul amarui de tutun, mic dejun pentru suflet. Ma intind lenes, ca o mata dospita prea mult la soare, si cu ochii inca mijiti, imi las talpile goale sa cada pe podea. Scartaitul parchetului ma insoteste pana la baie unde ma izbesc de reflexia fetei mele in oglinda. Pfff, arati ca dracu’, Ano! Hmm, da, cu siguranta am avut si dimineti mai bune, dar stii vorba aia- the bags under my eyes are Prada. Un zambet tamp imi sparge fata, gandindu-ma ca, judecand dupa statusul portofelului, nici macar de Zara nu se pune problema, ci mai degraba de Second Hand de Obor. Ma trantesc pe canapeaua ponosita si-mi aprind o tigara din care trag cu sete in timp ce gustul de 3 in 1 imi strepezeste dintii. Au trecut fix patru zile de cand am lasa