Skip to main content

Prima zi din restul vietii mele


Razele soarelui de septembrie tarziu imi gadila pleoapele grele in timp ce briza tomnatica imi mangaie bland obrazul dungat de prea mult somn. Trag un inspir adanc in piept lasand aerul bucurestean prafuit sa-mi inunde plamanii inainte sa-i hranesc cu fumul amarui de tutun, mic dejun pentru suflet.

Ma intind lenes, ca o mata dospita prea mult la soare, si cu ochii inca mijiti, imi las talpile goale sa cada pe podea. Scartaitul parchetului ma insoteste pana la baie unde ma izbesc de reflexia fetei mele in oglinda. Pfff, arati ca dracu’, Ano! Hmm, da, cu siguranta am avut si dimineti mai bune, dar stii vorba aia- the bags under my eyes are Prada. Un zambet tamp imi sparge fata, gandindu-ma ca, judecand dupa statusul portofelului, nici macar de Zara nu se pune problema, ci mai degraba de Second Hand de Obor.

Ma trantesc pe canapeaua ponosita si-mi aprind o tigara din care trag cu sete in timp ce gustul de 3 in 1 imi strepezeste dintii. Au trecut fix patru zile de cand am lasat in urma orasul mic si anost in care mi-am petrecut 19 ani din viata, patru zile de cand am tarait valiza rosie ticsita de visuri si sperante adolescentine pe peronul mizerabil din Gara de Nord. Sunt doar o alta studenta din provincie care incearca Bucurestiul cu degetul. De fapt, cu toate cele zece, caci vreau sa strang in palme acest nou capitol din viata mea, a Anei.

De ieri incoace ma tot bantuie un gand, acela ca ar trebui sa incerc sa-mi caut un job, ceva care sa mearga cumva mana-n mana cu orarul de la facultate. Mi-or plati ai mei dragi parinti chiria cutiei de chibrituri,  a garsonierei de 40 de metri patrati, dar ma intreb cata toleranta la zacusca pe paine are corpul meu? De cate ori pe saptamana pot purta aceiasi tenisi mototoliti inainte de a atrage atentia colegelor de facultate? Si cate plicuri de 3 in 1 poate duce sufletul meu inainte a uita complet gustul cafelei adevarate?

Deschid laptopul in sictir si ma scufund intr-un lung sir de anunturi de angajare. Modelator covrigi. Pas. “caut persoana feminina care ai plac pisicutele si poate veni ocazional 1 h zilnic”. WTF? Pas, scroll, scroll.

Stop! Online entertainer suna ambiguu de bine, program flexibil, banuti peste medie si anuntul este scris corect gramatical. Ma bag.

Aplic. And now we wait…

Comments

  1. Hei! Ma gandesc ca sunt sanse mari ca in spatele acestui cont sa fie un studio care vrea sa isi faca reclama, insa, daca nu e asa, o sa iti spun cateva lucruri pe care ar trebui sa le afli inainte de a te apuca.
    Videochatul o sa aiba consecinte asupra vietii tale, chiar daca faci doar o luna, chiar daca faci part-time si chiar daca o faci doar pentru a te intretine in facultate. Nu o sa mai poti ocupa niciodata vreo pozitie publica, cum ar fi cea de profesor, nu o sa mai poti lucra in vreun domeniu in care iti trebuie o reputatie impecabila, cum ar fi cel juridic, o sa iti restranga posibilitatile in gasirea unui partener, pentru ca multi barbati nu s-ar uita la o tipa care a facut videochat, si e dreptul lor, nu ii poti condamna.
    Stiu ca probabil te gandesti ca nu o sa afle nimeni, si poate asa e. Eu fac de aproape un an si inca nu a aflat nimeni, in principal pentru ca nu am lucrat niciodata la un studio, dar vor exista poze si inregistrari cu tine pentru totdeauna pe internet, nu pe site-uri mainstream gen pornhub, pentru ca de acolo poti sa le dai jos cu o simpla cerere, dar vor exista pe site-uri mai obscure si nu vei avea cum sa scapi de ele. Poate nu o sa dea nimeni peste aceste inregistrari, dar iti asumi riscul ca, daca cineva le gaseste, cariera ta, la care ai muncit atatia ani, o sa fie distrusa in cateva secunde? Imi imaginez ca de la un studio e impoisibil sa nu se afle. O sa ai colege cu care vei interactiona si in viata ta privata, iti vor cunoaste conturile de social media, ajunge ca una sa devina putin geloasa.
    In opinia mea, videochatul merita doar daca ai de gand sa faci performanta cu el, sa ajungi sa castigi $8.000-$10.000 pe luna si sa te retragi pana la 30 de ani cu cateva proprietati si o afacere. Chestia asta e posibila, daca ai ce iti trebuie, cu foarte multa munca, sacrificii si ore investite. Ce vreau sa zic e ca nu ai cum sa faci foarte multi bani si sa fii studenta, cel putin nu la o facultate ok. Daca esti la drept la Spiru, Titu, daca esti la vreo administrare a afacerilor, marketing sau mai stiu eu ce chestie inutila pe care oricum o faci degeaba, poti sa faci si videochat la un nivel ok, ca nu prea trebuie sa mergi la cursuri, dar gandeste-te ca dupa 10 ore pe care ti le mananca videochatul(8 ore state online, machiajul, drumul pana la studio, o mica pauza) mai ai si 4 cursuri/seminarii la care trebuie sa mergi, si sunt imprastiate prin Bucuresti. Iti spun, e fizic imposibil. Poti sa lucrezi si part time, poate daca ai noroc, dupa ce opreste studioul jumatate, o sa iti ramana vreo 2500 de lei pe luna, e ok, dar merita?
    PS: comentez cu contul asta de google pentru ca e singurul pe care il am si nu include niciun detaliu despre identitatea mea.

    ReplyDelete
  2. Buna, Candy!
    In primul rand vreau sa iti multumesc pentru atentia acordata si pentru comentariul lasat .
    Am ales sa deschid acest blog nu pentru a promova vreun studio , ci pentru a impartasi experienta mea in acest domeniu, cu bune si cu rele, inclusiv influenta pe care a avut-o asupra vietii mele personale .
    In ceea ce priveste consecintele care ar putea veni la pachet cu job-ul in sine, imi place sa cred ca dracul nu e asa de negru pe cat pare si ca toti avem cate un schelet ascuns in dulap. Iar in legatura cu ideea conform careia a fi model online presupune a-ti lua la revedere de la un viitor job "serios", stiu un caz concret in care o fosta actrita de filme xxx s-a reprofilat pe o pozitie intr-o mare corporatie :)
    Iar cand vine vorba de restrangerea optiunilor in materie de parteneri, 90% din prietenii mei de sex masculin au recunoscut ca daca ar fi fost femei , cu siguranta ar fi incercat cariera de model..Deci depinde foarte mult de calitatea oamenilor din cercul tau si cat de multa atentie acorzi gurii lumii.

    Dar te invit sa urmaresti povestea Anei in continuare , poate te vei regasi in unele dintre aventurile ei ..

    Iti multumesc inca o data pentru sfaturi si iti doresc o zi fabuloasa!

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Interviu la o cafea

Interviu la o cafea Tic tac, tic tac, ma holbez obsesiv la telefon asteptand sa zbarnaie, au trecut trei ore de cand am aplicat si inca nimic. Prin minte imi trec o mie cinci sute saizeci de scenarii, daca au aruncat un ochi pe profilul meu de facebook si au hotarat ca nu ma incadrez in standarde? Nu m am considerat niciodata a fi vreo frumusete, nici pe fata nici pe verso, dar unul dintre demonii mai de treaba din capul meu imi sopteste: Ana, nu esti vreo printesa, dar nici nu participi la Miss Univers…W ow, merci, esti de gasca… Vibreaza. Cu mana tremuranda raspund si din difuzor ma intampina o voce feminina, extrem de prietenoasa si care pare incredibil de entuziasmata de interesul meu pentru subiect. Prin telefon imi transmite un vibe foarte misto, ca si cum ne cunoastem si am fi baut cel putin doua sticle de vin in Centrul Vechi. Raspund scurt la niste intrebari standard de tipul ASL pls si apoi sunt intrebata cand as fi dispusa sa trec pe la studio sa bem o cafea